Hornul Vânturilor

LC 1: Începe pe o fisură largă ce ne duce la baza hornului mare și negru vizibil chiar din şosea. Acesta este, practic, o fisură largă de aproximativ 1 m, adîncă de vreo 15 m și înaltă de vreo 10 m.
Se urcă printre pereții apropiați aproximativ 10 m cu puțină atenție căci solul este nisipos şi plin de frunze, iar pe toată această urcare nu avem nicio asigurare. La capătul celor 10 m atît pe dreapta, cît și pe stînga pereții sunt brăzdați de alte două fisuri largi pe la capetele cărora străbat raze de lumină. Aici se află și prima asigurare din horn şi aici începe şi escalada propriu-zisă a acestuia. Se urcă pe partea stîngă vreo 8-10 m pînă sub tavan apoi se face o traversare pe sub tavan spre ieşire. Aici avem o asigurare la plecarea în traversare şi alta la ieşirea din ea, pe lungimea ei nefiind vreo alta. Traversarea nu este foarte dificilă fiind suficiente prize la picioare, iar cu brațele ne putem sprijini de pereţii hornului. Ieşirea din horn pune ceva probleme dacă se caţără cu rucsac în spate. Imediat după ieşire se urcă vertical spre dreapta cum ieşim (fața din stînga cum privim hornul de afară). Regruparea se află pe un prag comod aflat după o tufă de trandafiri. 

LC 2: Este scurtă şi urîtă. Pleacă vertical pe o zonă friabilă apoi prinde spre stînga un horn mic (trecere printre doi bolovani şi pe sub o tufă de măceşi țepoşi). Apoi se face stînga pe o mică brînă aflată între perete şi un mic colţ de stîncă, unde se regrupează. 

LC 3: Este cea mai grea. Începe cu o ascensiune de cîţiva metri pînă la o fisură orizontală unde se traversează spre dreapta cîţiva metri. Pasul acesta este cotat 7plus. Pe fisura orizontală se pot monta şi friend-uri. Se continuă în sus pe o fisură largă urmată de o traversare uşoară spre dreapta după care urmează o porţiune finală verticală. Toată porţiunea aceasta de după traversarea de la bază este cotată cu 6plus şi este frumoasă. Cu puţin înainte de creastă, pe o placă înclinată, se află regruparea. Se poate regrupa şi în creastă la un mesteacăn.