Pintenul Dorului

Are două lungimi, dar, datorită parcursului mic al celei de-a doua dintre acestea, se obişnuieşte a se face dintr-o singură lungime.

LC1 - Se urmează linia clară a unei fisuri ușor înclinată spre stînga cu o primă asigurare la vreo 3 m. De aici se urcă vreo 2 m pe un minidiedru apoi se deviază un pic stînga peste un mic bloc triunghiular pentru a se continua pe o fisură evidentă. Aici este și un pas mai dificil al traseului datorită faptului că pereții sunt ceva mai lipsiți de prize, iar următoarea asigurare este la vreo 4 m distanță. Pasul este cam de 6plus, iar ceea ce, de jos, pare greu, la fața locului și cu o poziționare bună se trece destul de ușor. Se continuă pe fisură vreo 10m până ce traseul se apropie de un diedru ce vine din dreapta. Aici există asigurare atât în dreapta, pe diedru, cât și pe stînga pe fisură. Se traversează spre stânga pe o placă ușor înclinată, apoi în sus pe fisura ce străbate o față căzută de vreo 4 m apoi, după alți vreo 6 m verticali, tot pe fisură, se ajunge pe un prag cu o grotă pe dreapta unde se și regrupează. Lungime, aproximativ 35m.

LC2 - Se pleacă din regrupare spre un horn prin care se poate trece dincolo de pinten spre un vîlcel pe care se face retragerea. Înainte de a intra în horn se urcă în șpraiț apoi, după vreo 2 m, se angajează pe fața din dreapta (a pintenului), urcându-se o față verticală plină de alveole mari și concrețiuni de coroziune, specifice calcarului, ce oferă prize generoase. Se asigură numai la pitoane, linia din stânga, cu ancore chimice, fiind dintr-un alt traseu (Marr). Pe această față se urcă circa 12 m până la 2 ancore chimice, însă nu se regrupează acolo (regrupare incomodă), ci se traversează stînga și se ajunge pe un prag comod cu 2 ancore chimice pe față și niște pitoane bătute vertical pe vîrful țancului, pitoane legate cu un cablu de fier. Această lungime are cam 15 m de coardă desfășurată şi un grad aproximativ de 6-.