Pintenul Olteţului

(!) Actualizare octombrie 2024:
Traseul are ancore mai noi doar pe primele 3 lungimi, în rest fiind pe pitoane vechi.
În LC 5, primul piton cu inel (al treilea din lungime) iese la cea mai mică atingere. Următorul piton, 1 m mai la dreapta, are gaura foarte strâmtă și nu intra în el carabiniere mai groase, precum cea de la un Kong Panic. Aici este unul din pașii grei al traseului, iar la o cădere poți ateriza pe brâna de la plecare.
În LC 7 ultimul piton din surplomba de sus (care era și ultimul piton al lungimii) nu mai există, în dreptul lui fiind acum un pas destul de riscant, la o cădere putând ateriza pe fața căzută de sub surplombă.

Are la bază o zonă de grohotiș și o mică grotă. Cele 9 lungimi de coardă se desfășoară astfel:

LC 1: Fisura clară în stânga Pintenului, pe 20 m, apoi traversare stânga 15 m și pe un horn în sus, cu trecerea unei surplombe (IVplus; 35 m).
Mai pe larg (sursă Cristi Popescu): Începe cu o fisură verticală la baza căreia este scris cu vopsea roșie P OL 5B 9LC. Prima asigurare este la vreo 4 m. Pentru început roca este destul de compactă. După vreo 8 m fisura se termină, traseul urmînd un diedru mai puțin evident la început. După vreo 15-20m trecem printr-o tufă de măceși. Tot aici dau și de o porțiune extrem de friabilă, iar partea urîtă constă în niște bolovani de mărimea unui pepene poziționați fix pe linia traseului și care par că au nevoie doar de o adiere de vînt pentru a o lua la vale. Imediat după tufă sunt tentat să fac vreo 2m stînga, pe un prag ce pare umblat, căci nu văd pitoanele de mai sus, dar de pe prag observ că linia traseului era tot în sus așa că revin și urc mai departe. De aici și pînă la regrupare diedrul se cam transformă în horn. Ajung la o altă tufă de mărăcini. Mai urc vreo 10m și regrupez la o ancoră și 2 pitoane solide. Pînă aici nu cred să fi fost mai mult de gradul 5plus. Se asigură la ancore chimice și pitoane solide.

LC 2: În sus pe fisura verticală și surplombată. Regrupare în strungă, lângă Vârful Pintenului (V-; 40 m). 
Mai pe larg (sursă Cristi Popescu): Pornește vertical pe o fisură diedru. La vreo 10 m de la regrupare diedrul are o mică burtică spre stînga și tot pe această parte fața diedrului este cam spălată. Estimez pasul pe la un 6plus/7- la liber. Trecem și de pasajul acesta și continuăm vertical pe diedru pentru ca după vreo 3 m să avem de ales între varianta directă, pe diedru, asigurată cu piton și varianta prin dreapta, pe o față cu alveole și clepsidre, asigurată cu ancore. Aleg fața din dreapta. Se urcă pe aceasta cîțiva metri pînă pe un prag unde se asigură pe stînga la o ancoră chimică. De aici se prinde un horn de vreo 10-12 m de cățărătură frumoasă preponderent în șpraiț. La ieșirea din horn avem pe partea dreaptă un bolovan cu muchie tocmai bun de apucat, dar cam mișcă. Hornul se termină într-o mică strungă din spatele pintenului unde se poate regrupa, dar nu foarte comod. Eu am preferat să mai urc diagonal dreapta vreo 3m pînă la două ancore chimice situate la vreo 2m una de cealaltă. Lungimea aceasta este foarte bine asigurată, cu pitoane solide și ancore și oferă o cățărătură frumoasă.

LC 3: Oblic spre dreapta 15 m, traversare spre dreapta 3 m, în sus 8 m, apoi pe o creastă. Regrupare pe o brână (IVplus; 25 m; 14 pitoane). 
Mai pe larg (sursă Cristi Popescu): Pleacă din regrupare oblic dreapta pe praguri de piatră și iarbă ajungînd după vreo 20m în partea superioară a unui vîlcel înierbat și plin de arbori ce urcă dinspre dreapta. Pe acest vîlcel se mai urcă vreo 8 m pînă la niște copaci "orizontali" apoi se face dreapta pe curbă de nivel asigurînd la un piton aflat în spatele unei stînci de pe mijlocul brîului. De aici se urcă spre dreapta pînă la un copac cam putred continuînd spre o mare tufă de măceși, dincolo de care se vede cu greu o ancoră. Se recomandă regruparea la copacii din capătul vâlcelului pentru a reduce frecarea corzii, urmând ca traversarea în dreapta să se facă în lungimea următoare.

LC 4: Oblic dreapta pe o brână. Regrupare la ultimul copac. (IIplus; 20 m; 2 pitoane).

LC 5: Vertical în sus 10 m, traversare spre dreapta 2 m, surplombă 10 m, oblic spre dreapta (iarbă) 12 m. Regrupare pe o brână (Vplus; 40 m).

LC 6: Traversare spre dreapta 10 m, apoi oblic spre dreapta. Regrupare pe o brână (IVplus; 25 m; 14 pitoane).

LC 7: Perete vertical, se depășește o mică surplombă de 1-2 m prin dreapta, apoi urmand 8 m de perete surplombat. Se continua pe teren mai ușor, spre dreapta. Regrupare pe o brână la copaci (V-; 40 m).

LC 8: Ultimele două lungimi de coardă - dificultățile scad. După 20 m se ajunge la un grup de copaci.

LC 9: Ultimele zone dificile se ocolesc prin dreapta (II-; 80 m). Coborârea se face urmărind poteca spre stânga (sud), revenind în Cheile Oltețului.