Traseul Speranței

LC 1: De la Bolovanul din Circul 1 se parcurg câțiva metri cu pământ şi stâncă friabilă până la o fisură care începe să se desfăşoare uşor spre stânga. Atenție, deşi este uşor, prima asigurare este cam sus (17 m). Regruparea este comodă pe o mică platformă de stâncă, la baza unei fisuri bine conturate. Toate regrupările din acest traseu au minimum o ancoră chimică sau un spit!

LC 2: Începe drept în sus, prinzând fisura amintită. Are o mică "burtică" puțin mai sus de regrupare. Lungimea este verticală, fisura merge frumos la bavareză şi este puţin friabilă. La sfârşitul fisurii începe un traverseu la dreapta pe un prag de gresie. Dacă se traversează cu picoarele pe prag, asigurările sunt cam incomode, la nivelul picioarelor. Există și opțiunea cu mâinile pe prag și picioarele pe prize fine. Regruparea se face pe un mic prăguleț de stâncă.

LC 3: Deasupra regrupării, cam pe toată zona se află un tavan. Din regrupare se pleacă către stânga pe o fisură oblică care conduce la tavan. Urmează o porţiune incomodă pe sub tavan către stânga, pe un fel de poliţă de gresie. În extremitatea stângă tavanul formează un diedru. Aici se traversează tot în stânga, și după încă 4 m se regrupează comod. Lungimea este spectaculoasă și scurtă.

LC 4: Din regrupare se traversează în stânga o muchiuță şi apoi în sus pe o fisură care are o mică burtică. Se face puţin dreapta ca să se intre sub o arcadă mică. Se trece arcada apoi se traversează stânga 4-5 m. O ultimă față verticală conduce în traversare către stânga care dă în "Triunghiul de iarbă" unde se regrupează comod. Atenție, ultima parte (10-12 m) nu mai are nicio asigurare.

LC 5: Se urcă diedrul vertical de deasupra "Triunghiului de iarbă", cu atenție, prima asigurare fiind destul de sus (o ancoră chimică, cam la 5m de pământ) apoi ușor dreapta până în regrupare, peste o față cu muște. Vom vedea pe partea stângă o linie de pitoane pe un diedru, însă noi ținem dreapta.

LC 6: Se pleacă spre dreapta, apoi sus, către o mică grotă, se continuă dreapta, până la o fisură cu iarbă pe care se urcă, iar la capătul ei din nou ascendent dreapta până în regrupare pe un mic prag. Atenție, pe primul prag se observă  o regrupare pe 2 pitoane legate cu o cordelină, însă regruparea corectă este un pic mai la dreapta sus cam la 5 m. 

LC 7: Din regrupare se coboară către dreapta cam 6 m până la o muchie, loc în care se trece pe faţa de dincolo de muchie, apoi se prinde o arcadă orientată tot către dreapta. Această arcadă conduce către regruparea de sub Amvon, care este pe un prag de gresie. Regrupare comodă.

LC 8: Este lungimea care trece "Amvonul". Se pleacă în sus uşor dreapta până la tavan, apoi pe sub tavan pe o poliţă de gresie. Traversarea continuă trecând peste o muchie mică de gresie. La sfârşitul traverseului tavanul formează un diedru pe care se urcă. În acest pasaj atârnă o cordelină care facilitează trecerea. După diedru se face stânga şi se prinde o fisură dificilă, uşor surplombantă care după câţiva metri conduce la regrupare. Regruparea este într-un mic diedru de stâncă şi este comodă.

LC 9: Se pleacă spre dreapta trecând chiar deasupra regrupării peste o muchie, apoi se prinde o arcadă orientată tot către dreapta. Se trece o mică surplombă, pe care unii o trec prin dreapta, alţii prin stânga (varianta mai uşoară), apoi o nouă fisură ne conduce în regruparea aeriană pe gresii.

LC 10: Se pleacă către stânga (3 m), apoi se urcă o faţă verticală prevăzută cu o ancoră chimică. În dreapta se prinde o fisură, care de jos NU se vede, cu prize bune. După ce se termină fisura se face traversare pe faţă în stânga până pe o mică brâniță, care conduce la baza unei arcade orientate către dreapta. Se merge pe sub arcadă, iar când se termină se trece deasupra pe fisură, şi apoi uşor stânga până în regrupare pe iarbă.

LC 11: Este cea mai uşoară lungime a traseului, se pleacă către stânga mult, peste o mică fisură la început, apoi pe iarbă, până se prinde "Brâna Speranţei" pe care se merge în dreapta până la regrupare.

LC 12: Se pleacă în sus pe o faţă friabilă, se face dreapta până sub o arcadă mare, pe sub care traseul continuă până la sfârşitul arcadei unde se transformă în fisură verticală. Traseul o ia în sus, cu o uşoară burtică finală. Regrupare comodă.

LC 13: Se pleacă în sus pe o fisură verticală, urmată de o fisură căzută, largă și fără asigurări, până sub o arcadă mare, apoi puţin pe sub arcadă. Apoi se traversează stânga pe o faţă uşor înclinată (cam 7 m) până se prinde o fisură înierbată care duce la regruparea situată la baza hornului final.

Lungimea 14: Este lungimea finală, un horn vertical foarte uşor, care iese într-o pâlnie de iarbă în Creasta Văii Albe.

Cea mai dificilă secţiune a traseului este cea mediană, respectiv LC 8, 9, 10, fiind şi cele mai verticale.