Fisurile Centrale

Traseu început în 1939 de Ion Şincan, T. Rossignion, Virgil Georgescu.

Lungimea 1: Începe la capătul de sus al Circului de piatră pe un diedru mic pe care este un piton, apoi prin iarbă până pe brâna pe care se regrupează.

Lungimea 2: Către stânga pe o brână până la o fisură cu ţevi care după ce se termină se merge către stânga până pe o brâniţă mică unde se poate regrupa. De aici în stânga până la o fisură urmată de o faţă scurtă şi regrupare pe o brână mare de iarbă.

Lungimea 3: O coborâre uşoară pe brână către dreapta conduce la un mic hornuleţ. De aici către dreapta la o regrupare pe o brână comodă la o mică grotă formată de un bolovan, unde se poate continua în sus prin iarbă până la brâna mare de pe care începe Fisura Roşie propriu-zisă. Pe această brână se face dreapta până la regrupare 55m.

Lungimea 4: Pe o fisură fină în sus până la o faţă verticală şi friabilă, foarte prost asigurat. Regruparea este la o mică grotă în care se mai văd sticle de o formă pe care sigur bunicii noştri le-au cunoscut...

Lungimea 5: Din regrupare în sus pe un hornuleţ cu o surplombă care se trece direct. Ieşirea este pe iarbă şi de aici mai departe traseul nu mai are dificultăţi decât în ceea ce priveşte slaba asigurare. Se traversează o muchie şi se regrupează. Toate regrupările vor fi într-un singur piton.

Lungimea 6: Pe o brână ascendentă care ocoleşte un mare bolovan pe dreapta.

Lungimea 7: Brâna ascendentă şi oblic dreapta până în Creasta Văii Albe, pe distanţa a mai multe lungimi.