Acvila

Traseul este compus din 2 părţi disticte. Primele 3 lungimi au aspectul unor diedre/fisuri deschise, ultimele 2 lungimi au aspect de creastă, fiind mai aeriene. Primele 2 lungimi au fost deschise în anii 80 de soţii Enache, finalizându-se în R2 intermediar din Cangur. Următoarele 3 lungimi sunt complet noi, păstrându-se însă tipologia traseului, existând doar 2 spituri în lungimea a patra (plus în regrupări), în rest pitoane şi dacă simţim nevoia, mobile.

Numele traseului a fost ales avându-l în gând pe domnul Viorel Nicolaescu, descoperitorul zonei și al peretelui, Acvila fiind prezentă pe ambele steme, atât a României (acvila de munte), cât şi a SUA (acvila americană/acvila cu capul alb).

Traseul este încă destul de murdar pe prima lungime, jumătate din a doua şi plecarea în a treia lungime. Se va reveni pentru curăţare, îndepărtarea ierburilor şi a pământului.

LC 1: Plecăm în sus pe linia înierbată, trecem de copăcelul cel mai mare și ne orientăm spre dreapta, ieșind practic din diedrul propriu-zis. După 4-5m, revenim în diedru. Continuăm încă 3-4m și facem stânga, regrupând la un spit cu inel și un piton, la 1m de linia Lupului. 30m, grad 6a.

LC 2: Facem dreapta pentru a reveni pe linia diedrului (care acum este o fisură deschisă). Asigurăm o cordelină într-o clepsidră mică, asigurăm un piton (nu foarte grozav). Aici este și pasul lungimii, cu picioarele la aderență pe fețele din stânga și din dreapta și la mâini prize micuțe din fisura largă. După 3m ajungem la un prag unde ne putem odihni. Continuăm încă 7-8m pe fisură (pasajele sunt mai ușoare), stânca devine din ce în ce mai curată. Prindem o mică arcadă spre dreapta, continuăm în sus pe fisură și regrupăm la un spit și unul sau 2 pitoane. Este comună cu R2 intermediar din Cangur. 32m, grad 6b.

LC 3: În sus, avem un piton foarte bun pe stânga, sub ierburi. Depășim zona înierbată, spre dreapta (unde avem un al doilea piton foarte apropiat). Continuăm în sus pe primul diedru, în spraițuri. Porțiunea finală o depășim în bavareză și ieșim pe o platformă (3-4m la stânga noastră vom zări R2 intermediar din Lup). Continuăm în sus pe un al doilea diedru, în spraițuri până la finalul acestuia. Ieșim pe o brână și regrupăm în R2 din Lup. 35m, grad 6a.

LC 4: Plecăm în traverseu spre dreapta 5m, până aproape atingem linia Cangurului şi chiar asigurăm un piton din traseul vecin. Continuăm în sus (un pas de boulder ce poate fi trecut şi artificial), ieşim spre dreapta, până pe o mică platformă. Aici avem primul spit. Facem un pas spre stânga, continuăm pe o fisură fină în sus (aici avem un al doilea spit) până pe un pinten. De aici continuăm în sus pe fisura largă (3 pitoane, ce pot fi dublate cu friend-uri) şi ieşim pe o mică platformă foarte aeriană. 35m, grad estimat 6bplus (sau 5c, A0).

LC 5: În sus, asigurăm un prim piton, apoi uşor dreapta şi ţinem creasta. Aici avem 2 pitoane din Cangur (LC 4, care este rar parcursă), foarte apropiate (1m unul de altul). De aici plecăm în sus, ușor stânga (deși poate suntem tentați să intrăm în hornul din dreapta), asigurând un piton nou negru. Continuăm pe crestuliță, aceasta se transformă într-un diedru căzut, avem apoi încă o față verticală scurtă și ieșim pe o crestuliță aproape orizontală, comună cu Diedrul Corbilor. Regrupăm la 2 spituri. La jumătate de metru în dreapta avem brâna de regrupare din Diedrul Corbilor. 30m, grad 5c.