Metafizica

LC 1 (50m, 6plus): Traseul pornește 10 m mai la stânga de Ursu Păcălit de Vulpe (pe care va continua după prima regrupare) și urmărește o succesiune de diedre bine pitonate (când pe stânga, când pe dreapta față de linia de cățărare, asigurări fezabile la coardă dublă/geamănă). În a doua jumătate a ascensiunii, întâlnim două zone surplombate, pe care le ocolim cu grijă (deci nu ne angajăm frontal), ceva mai prin stânga lor. Înainte de a ieși în creastă avem un mic diedru ușor înclinat (posibil cu ceva zăpadă). Din creastă facem la dreapta la teiul unde regrupează toate traseele din zona.

LC 2 (50m, 2plus): Continuăm comun cu traseul Utopia, pe creastă, aproximativ 20 m (creasta având și porţiuni verticale și cu vegetație). Suntem într-o zonă în care, pe brânele înierbate din dreapta, se poate recurge chiar la o ieșire forțată din traseu. În dreptul ultimei porțiuni de creastă orizontală, lângă un stejar, este punctul de bifurcaţie: Utopia continuă ascendent (puțin spre stânga), pe creastă, iar noi, vom devia, descendent spre stânga, pe lângă un perete. Coborârea se face pe praguri expuse (uneori cu vegetație). La terminarea peretelui, urcăm (ascendent spre stânga) pe niște praguri căzute, până sub un țanc marcat cu o creastă clară, și unde regrupăm între arbuști. Din acest punct, vedem în stânga un culoar, numit Vâlcelul de Coborâre: este singurul loc de coborâre din traseele din Pereții Mari, fără a ocoli prin pădure (pădurea este însă foarte frumoasă şi, dacă timpul nu presează, merită un ocol). Menţionăm ca și din acest punct putem abandona traseul, pe grohotișul ce coboară spre stânga.

LC 3 (40m, 5plus): Ne angajăm pe creasta bine pitonată, cu stâncă curată şi cu prize destul de accesibile. Pe final, ieşirea pe țanc, ne pune puţin la încercare: trebuie să ne săltăm pe un prag fără prize (mai mult la echilibru). De aici, trecem nişte praguri (unele cu vegetație), puțin spre dreapta, spre baza unui diedru. În acest punct, vin din dreapta (în traverseu), pitoanele din Utopia. Ieșirea pe diedru este comună celor două trasee. Diedrul (puțin expus), ne scoate pe nişte praguri comode, unde regrupăm.

Lungimile sunt întinse bine, trebuiesc câteva bucle prelungite, iar buclele este bine să fie mai lungi. Iar dacă, iarna (pe ger şi omăt).