Ursul păcălit de vulpe

LC 1 (35m, 5-): Traseul porneşte 10 metri mai la stânga (şi 3-4 metri mai jos) faţă de creasta Utopia (de La Ruine). Pleacăm pe un culoar cu prize de opoziţie, ce se transformă treptat  în diedru deschis (păstrând în drepta creasta). Spre final, diedrul se deschide complet, devenind o faţă expusă, dar cu stâncă curată. Apoi, săltăm pe nişte praguri şi ajugem sub un tei de pe creastă, unde regrupăm. În acest loc, vine din dreapta traseul Utopia (regrupând în acelaşi loc), iar din stânga,  se adună (pentru regrupare), cele 4-5 trasee (zona ”Taofizica”) de escaladă (folosite pentru exersarea asigurărilor la nuci / combinat).

LC 2 (50m, 2plus): Continuăm comun cu traseul Utopia, pe creastă, aproximativ 20 de metri (creasta având şi porţiuni verticale şi cu vegetaţie). Suntem într-o zonă în care, pe brânele înierbate din dreapta, se poate recurge chiar la o ieşire forţată din traseu. În dreptul ultimei porţiuni de creastă orizontală, lângă un stejar, e punctul de bifurcaţie: Utopia continuă ascendent (puţin spre stânga), pe creastă, iar noi, vom devia, descendent spre stânga, pe lângă un perete. Coborârea se face pe praguri expuse (uneori cu vegetaţie). La terminarea peretelui, urcăm (ascendent spre stânga) pe nişte praguri căzute, până sub un ţanc marcat cu o creastă clară, şi unde, regrupăm între arbuşti. Din acest punct, vedem în stânga un culoar, numit Vâlcelul de Coborâre: este singurul loc de coborâre din traseele din Pereţii Mari, fără a ocoli prin pădure (pădurea e însă foarte frumoasă, şi, dacă timpul nu presează, merită un ocol). Menţionăm ca şi din acest punct putem abandona traseul, pe grohotişul ce coboară spre stânga.

LC 3 (40m, 5plus): Ne angajăm pe creasta bine pitonată, cu stâncă curată şi cu prize destul de accesibile. Pe final, ieşirea pe ţanc, ne pune puţin la încercare: trebuie să ne săltăm pe un prag fără prize (mai mult la echilibru). De aici, trecem nişte praguri (unele cu vegetaţie), puţin spre dreapta, spre baza unui diedru. În acest punct, vin din dreapta (în traverseu), pitoanele din Utopia. Ieşirea pe diedru, este comună celor două trasee. Diedrul (puţin expus), ne scoate pe nişte praguri comode, unde regrupăm.

Lungimile sunt întinse bine, trebuiesc câteva bucle prelungite, iar buclele e bine să fie mai lungi. Iar dacă, iarna (pe ger şi omăt), traseul Utopia e totuşi prea facil, se poate încerca şi traseul frate (Ursu păcălit de vulpe), în condiţii hibernale.