Muchia Salamandrei (Dezamăgirilor)

Este un traseu frumos, proaspăt curăţat de iarbă şi tufe (octombrie 2019), având toate tipurile de căţărare posibilă. Traseul începe jumătate de metru la dreapta trunchiului putrezit.

LC 1 - Plecarea se face de lângă acest ciot uscat, urcându-se vreo patru metri până pe un mic prag înierbat si cu ceva copăcei tineri. Traversăm spre stânga pe acest prag până la o aripă scobită unde întâlnim prima asigurare, un piton nou și strălucitor.
După asigurarea lui urcăm vertical spre al doilea piton aflat foarte aproape de primul, iar de aici tot în sus pe sau pe lângă o fisură foarte vizibilă întâlnind pe o față ceva mai compactă un al treilea piton. Cățărarea continuă vertical până pe o brână înierbată unde se poate observa mult la stânga un piton cu cordelină care nu face parte din traseul nostru. Noi continuăm să urcăm încă unu-doi metri asigurând un al cincilea piton situat pe partea stângă a unei fisuri foarte proeminente si spălate, loc unde traversăm spre dreapta pentru a intra pe un prag înierbat. De aici se contiuă vertical pe o față bine asigurată unde avem un pasaj de plecare estimat pe la gradul 6 continuând diagonal stânga pe o față usor căzută pentru a ajunge în partea superioară a fisurii spălate, loc unde este si pasul lungimii și, totodată, al traseului, estimat pe la 7-/7.
Continuăm ascendent pentru încă cîțiva metri ignorând un piton cu cordelină ce apare pe partea stângă, noi începând aici o ascensiune spre dreapta peste o față mai tehnică ce ne duce sub o nișă, la baza unei fisuri cu aspect de horn. Aici regrupăm la o ancoră mecanică și trei pitoane. Lungime estimată la 40 de metri

LC 2 - Se continuă pe fisura largă, cu aspect de horn. Prima asigurare este la vreo șase metri, dar se pot folosi asigurări mobile pentru o protecție suplimentară (Andrei a folosit un frend mediu). Urcarea se face prin și pe lângă fisură, pe muchia exterioară. După vreo paisprezece metri se iese din fisură și, cotind stânga, ajungem la un mic promotoriu punctat de un mare ienupăr, loc unde găsim urmele unor păsări rapitoare (pene, excremente). Traversăm spre dreapta pe o brână înierbată la capătul căreia urcăm vertical prin dreapta unei fisuri, pe o rampă protejată de trei pitoane, la capătul căreia regrupăm la un piton și o ancoră mecanică. Lungimea are 40 de metri

LC 3 - Din regrupare putem observa in sus un horn tunel, acoperit de un ienupăr și închis cu un bolovan ce formează o fereastră. Nu numai că acest horn are un aspect ce te face să te întrebi dacă traseul e pe acolo, dar are si un butoi de tablă înțepenit la plecarea pe el. Așadar, da, pe acest horn continuă traseul. Se urcă până la ienupăr și se iese spre stânga înainte de bolovanul înțepenit mai sus (atenție la rucsac). Se urcă deasupra hornului unde, pe peretele din dreapta găsim și primul piton al lungimii, ceea ce ne confirmă că suntem pe drumul cel bun. Urcăm un mic pasaj de gradul șase apoi continuăm pe o porțiune ușoară până la două pitoane, unul nou și altul vechi si mișcător (nu a ieșit cu nici un chip). De aici se cam termină și cățărarea. Traseul continuă pe o creastă foarte ușoară (gradul 2) unde avem două variante: fie parcurgem creasta descățărând la capătul ei în strunga unde se află regruparea, fie părăsim creasta spre stânga mergând pe lângă ea până în aceeași strungă unde regrupăm la un piton sau două, după preferințe. Lungimea are 45m

LC 4 - Din regrupare urcăm vertical câțiva metri pe lângă niste arbuști, pasaj de grad 4 asigurat cu un piton, contiuând apoi pe creasta de gradul 2 unde mai întâlnim un piton. Parcurgerea crestei ia sfârșit la un pâlc de mesteceni unde regrupăm. Aici dăm peste rămășițele a ceea ce ar fi putut fi un post de santinelă (bușteni, cioburi, rămășițe de butoaie metalice). Locul e pitoresc și oferă o perspectivă mai puțin cunoscută a pereților sudici ai Cheilor Râșnoavelor. Lungimea are 30m