Extrema stângă a Peretelui Marelui Grohotiș

În zori urcam la baza Marelui Grohotiş, hotărîţi să dovedim că o echipă „mixtă" are acelaşi drept să aspire la premieră. În extrema stîngă a peretelui am descifrat traseul posibil, combinînd cu fantezie punctele slabe de trecere peste şiragurile paralele de lespezi. Cel mai important obstacol pare a fi zona surplombată care barează ieşirea din treimea inferioară a zidului, din fericire tăiată de o fisură oblică, în care am lucrat la coardă dublă, cu cinci pitoane şi scăriţe de picior.

Aproape de creastă era să facem cale întoarsă în gol, peste perete, din cauza unui bolovan aproape desprins, apoi ne-a surprins ploaia obişnuită, silindu-ne pe amîndoi să ne adăpostim sub aceeaşi pelerină.

Cînd am ieşit, în sfîrşit, pe creastă, soarele strălucea din nou, luminînd buclucaş pe secundul echipei, care ieşise din calmul său, chiuind, dansînd şi bătînd din palme. Echipa mixtă nu se făcuse de rîs !

Tainicul coborîş în Poiana Închisă se află la doi paşi.