Adi Fulga

"Traseul este dedicat lui Adrian Fulga, cel care mi-a murit în brațe, străpuns de gloanțe, în ziua de 25 decembrie 1989." - Marian Stoica, RP 01/1991

LC 1: Ca să intrăm în fisura pe care vedem linia pitoanelor, suntem nevoiți să ne cățărăm fie pe o față surplombantă fără prize, fie să facem un spraiț cu un picior pe pintenul de la baza peretelui și cu celălalt pe peretele propriu-zis. Odată ajunși pe linia fisurii, ne cățărăm pe verticala peretelui trecând o surplombă, apoi o faţă de stâncă brăzdată de o fisură. Deasupra ei facem o traversare spre stânga, parcurgem câţiva metri pe un horn, deasupra căruia se înalță un diedru cu stânca de culoare galbenă. Continuăm escaladarea ascendent spre stânga, urmând o fisură care se încheie într-o placă compactă, unde întâlnim un piton de expansiune, asemănător celor găsite în traseul Milenei. Deasupra acestei zone ieșim la baza unui horn surplombant, unde regrupăm.

LC 2: Parcurgem hornul de deasupra noastră și trecem cu ajutorul pitoanelor surplomba care-l închide. Apoi ieşim pe o placă întreruptă în partea stângă de o fisură adâncă. Urmează un alt horn închis la rândul lui de o a altă surplombă. Acesta este locul unde am găsit ultimul piton bătut. De aici înainte am intrat în necunoscut. Deasupra surplombei trece un diedru friabil care se încheie sub un tavan de mari dimensiuni. Traversăm doi metri spre dreapta pe sub tavan, care în acest punct face o treaptă. Urmează trecerea directă a ceea ce pare un tavan mai mic, în buza căruia observăm o țeavă cu inel. Deasupra țevii ieșim la liber, folosind ca priză de mână o alveolă. Ultimul obstacol al acestei lungimi de coardă este o placă verticală de stâncă. Regruarea o facem în scărițe, sub un horn surplombant.

LC 3: Pornim pe horn și, în momentul când acesta surplombează, ieșim pe muchia din dreapta. Trecem o surplombă, apoi urcăm o creastă fără prize pe care este bătut un piton de expansiune care se mișcă. În dreptul acestuia traversăm spre hornul care continuă să fie surplombant şi îngust. Cu un umăr şi un picior în horn şi cu cealaltă jumătate a corpului afară, trecem pasajul cu foarte mare atenţie, având grijă să nu ne înţepenim datorită materialelor pe care le avem la centură. Următoarele pitoane le întâlnim la momentul în care hornul începe să se lărgească. Din acest loc continuă escalada în spraiţ, trecând în final o surplombă în escaladă liberă. Privind în sus, observăm că locul pereţilor, surplombelor şi tavanelor este luat de un horn pământos şi plin de vegetaţie, care ne scoate în pădure, unde regrupăm la un copac.