Traseul Mărinelor
■
Traseu clasic, 5A, (5c, A0), 5 LCSumar
Imagini și topo
Rating
Stâncă | |
---|---|
Calitate asigurări | |
Număr asigurări | |
Frecventat | |
Priveliște |
Dificultate
Grad clasic | 5A |
---|---|
Lungime | 5 LC |
Grad artificial | A0 |
Conversie grade
Sistem | Impus | Rotpunkt |
---|---|---|
UIAA | 6 | |
Fr | 5c | |
Brit | VS | |
YDS | 5.9/5.10a |
Localizare
Durată parcurgere | 2 - 3 ore |
Orientare | N |
Premieră și reparații
Premieră | ||
---|---|---|
1956 | Traian Flucuş |
Cele mai bune luni
Acces
Traseul se află în intrândul pe care-l face Peretele nord-vestic al muntelui Toancheş la circa 140 m distanţă de al treilea pod (socotit din dreptul Fântânii lui Botorog), in zona de catarare denumita "La Refugiu" (Sectorul E).
Descriere
Traseul este situat în Peretele nord-vestic al muntelui Toancheş, care mărgineşte pe dreapta Prăpăstiile. El se număra printre traseele cele mai circulate din zonă, alpiniştii zărneşteni folosindu-l pentru antrenamentele lor săptămânale. Numele traseului vine de la zona de fâneţe, unde escalada ia sfârşit şi căreia sătenii din Măgura îi spun "Prin Mărine".
Sunt necesare scăriţe şi/sau anouri precum şi bucle lungi întrucât ultima lungime este sinuoasă şi se parcurge la artificial.
Intrarea traseului se află la dreapta Afumăturii, între traseul "Muchie" şi "Guriță". Se localizează cu uşurinţă diedrul înclinat spre dreapta al primei lungimi.
LC 1 - 30 m - Iniţial se escaladează o treaptă de cca 10 m înălţime, gradul 3, lipsită de asigurări fixe. Ajungem pe o brână unde întâlnim un spit. Continuăm pe fisura asigurată care începe să se încline uşor dreapta. Apoi depăşim o bucată de cca 5 m fără asigurări, şi ajungem la câteva pitoane. Fisura se transformă într-un diedru închis deasupra cu o surplombă. Traseul iniţial trecea la artificial peste această surplombă. Varianta actuală iese în stânga, acolo unde apucăm câteva praguri, apoi regrupăm pe o brână de piatră, la un cablu. Dificultatea lungimii (6plus/7-) constă în ajungerea sub surplomba respectivă şi ieşirea spre stânga pentru că peretele stâng al diedrului este spălat.
LC 2 - 45 m - Înaintăm oblic către dreapta pe prispa cu cablu, căţărându-ne pe faţa unor lespezi, eşalonate până în dreptul unei grote peste care urcăm. Aceasta este marcată cu trei pitoane, iar deasupra ei mai găsim încă două. Se poate trece la A0, iar pasul la liber este 6plus. Facem oblic dreapta pe un pasaj incomod care necesită atenţie şi întâlnim o regrupare din care porneşte un cablu pe care îl urmăm orizontal dreapta. La 3 m după ce se termină cablul regrupăm.
LC 3 - 25 m - Pornim uşor stânga pe praguri marcate cu pitoane şi ajungem pe o mică platformă sub o fisură verticală. Întâlnim o regrupare veche, actualmente nefolosită, iar pe peretele din dreapta avem un spit dintr-un alt traseu. Urmează o fisură spălată care are un pas mai dificil, 7- la liber, dar care se poate trece la artificial pentru că pitonul aflat deasupra are cordeline în el. Odată trecuţi, fisura se lărgeşte, întâlnim 2-3 pitoane şi apoi ieşim la baza unei plăci înclinate cu o ţeavă bătută pe stânga. De aici în 3 m regrupăm în partea superioară a acestei plăci oblice, la trei pitoane şi o coardă trecută printr-o clepsidră. Deasupra noastră se ridică o surplombă pronunţată şi spectaculoasă.
LC 4 - Are 20 m. Escaladăm o faţă uşoară până sub tavan, apoi ieşim în sus prin stânga acestuia. Pasajul este foarte bine asigurat cu pitoane, are gradul A0. După tavan urmează o fisură verticală aeriană bine asigurată cu pitoane şi chiar spituri din traseul vecin, dar care, datorită expunerii şi terenului, are gradul A1. Regrupăm la un pom mai subţirel întrucât bradul masiv al regrupării tradiţionale este chiar pe buza prăpăstiei şi are jumatate din rădăcini în aer.
LC 5 - Este o lungime etnobotanică, prin pădure, dar este bine să fim atenţi. Urcăm cca 12 m drept în sus un horn larg cu ierburi şi copaci căzuţi până întâlnim ultimul piton al traseului. Aici hornul se înfundă şi facem stânga pe o brână cu muşchi pe care o urmăm câteva zeci de metri. Regrupăm la primul copac convenabil imediat cum terenul devine o simplă pădure încă netaiată.
Intrarea traseului se află la dreapta Afumăturii, între traseul "Muchie" şi "Guriță". Se localizează cu uşurinţă diedrul înclinat spre dreapta al primei lungimi.
LC 1 - 30 m - Iniţial se escaladează o treaptă de cca 10 m înălţime, gradul 3, lipsită de asigurări fixe. Ajungem pe o brână unde întâlnim un spit. Continuăm pe fisura asigurată care începe să se încline uşor dreapta. Apoi depăşim o bucată de cca 5 m fără asigurări, şi ajungem la câteva pitoane. Fisura se transformă într-un diedru închis deasupra cu o surplombă. Traseul iniţial trecea la artificial peste această surplombă. Varianta actuală iese în stânga, acolo unde apucăm câteva praguri, apoi regrupăm pe o brână de piatră, la un cablu. Dificultatea lungimii (6plus/7-) constă în ajungerea sub surplomba respectivă şi ieşirea spre stânga pentru că peretele stâng al diedrului este spălat.
LC 2 - 45 m - Înaintăm oblic către dreapta pe prispa cu cablu, căţărându-ne pe faţa unor lespezi, eşalonate până în dreptul unei grote peste care urcăm. Aceasta este marcată cu trei pitoane, iar deasupra ei mai găsim încă două. Se poate trece la A0, iar pasul la liber este 6plus. Facem oblic dreapta pe un pasaj incomod care necesită atenţie şi întâlnim o regrupare din care porneşte un cablu pe care îl urmăm orizontal dreapta. La 3 m după ce se termină cablul regrupăm.
LC 3 - 25 m - Pornim uşor stânga pe praguri marcate cu pitoane şi ajungem pe o mică platformă sub o fisură verticală. Întâlnim o regrupare veche, actualmente nefolosită, iar pe peretele din dreapta avem un spit dintr-un alt traseu. Urmează o fisură spălată care are un pas mai dificil, 7- la liber, dar care se poate trece la artificial pentru că pitonul aflat deasupra are cordeline în el. Odată trecuţi, fisura se lărgeşte, întâlnim 2-3 pitoane şi apoi ieşim la baza unei plăci înclinate cu o ţeavă bătută pe stânga. De aici în 3 m regrupăm în partea superioară a acestei plăci oblice, la trei pitoane şi o coardă trecută printr-o clepsidră. Deasupra noastră se ridică o surplombă pronunţată şi spectaculoasă.
LC 4 - Are 20 m. Escaladăm o faţă uşoară până sub tavan, apoi ieşim în sus prin stânga acestuia. Pasajul este foarte bine asigurat cu pitoane, are gradul A0. După tavan urmează o fisură verticală aeriană bine asigurată cu pitoane şi chiar spituri din traseul vecin, dar care, datorită expunerii şi terenului, are gradul A1. Regrupăm la un pom mai subţirel întrucât bradul masiv al regrupării tradiţionale este chiar pe buza prăpăstiei şi are jumatate din rădăcini în aer.
LC 5 - Este o lungime etnobotanică, prin pădure, dar este bine să fim atenţi. Urcăm cca 12 m drept în sus un horn larg cu ierburi şi copaci căzuţi până întâlnim ultimul piton al traseului. Aici hornul se înfundă şi facem stânga pe o brână cu muşchi pe care o urmăm câteva zeci de metri. Regrupăm la primul copac convenabil imediat cum terenul devine o simplă pădure încă netaiată.
Retragere
În pădure vom ţine stânga (cum am urcat traseul) spre o poiană cu o casă pe culmea dealului. Sub această poiană se află un vâlcel pe care vom coborî spre drumul forestier din Prăpăstii. Vâlcelul pământos este abrupt şi trebuie ţinut dreapta. În partea de jos trecem pe sub un perete cu trasee de escaladă şi ne oprim pe o crestuliţă. Aici găsim o staţie de rapel cu pitoane din care putem face un rapel de cca 10 m, apoi ajungem imediat la baza traseelor de unde am început escalada. Cei care nu vor să rapeleze pot coborî expus pe partea opusă a crestuliţei, printr-un horn.
Surse
Sursă: Mihai Dăiţoiu
Piatra Craiului Turism-Alpinism - Emilian Cristea, Editura Sport-Turism, București, 1984, pag. 310-311
Topo - FB Nicu Dragomir
Piatra Craiului Turism-Alpinism - Emilian Cristea, Editura Sport-Turism, București, 1984, pag. 310-311
Topo - FB Nicu Dragomir
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Traseul Mărinelor
Se încarcă...