Valea Podurilor - firul principal

Escalada pe Valea Podurilor nu poate fi făcuta direct,din cauza unor săritori înalte şi lipsite de prize. Primul obstacol îl formează “Săritoarea în Spirală", treaptă de piatră inaccesibilă, înaltă de 20m. Pasajul se ocoleşte, urcînd pe versantul drept, folosind pentru sprijin jnepenii. Revenirea pe fir o executăm traversînd o mică platformă înierbată. Urmează un interval domolit şi aglomerat de bolovani, întrerupt mai sus de cel mai mare obstacol al traseului, inaccesibil. Pentru depăşirea acestuia necăţărăm pe faţa din dreapta văii, înaintînd prin schimbare de direcţie de la o brînǎ la alta circa 40 m. De reţinut ca roca este friabilă. După această distanţă, orientaţi la dreapta, parcurgem un brîu, revenind în firul Văii. Pe malul opus se conturează o viroagă care, urmată în amonte, ne conduce la ,,Hornul Speranţei", jgheab de piatră şi cale de acces spre traseele alpine stabilite în amfiteatrul Colţilor Gemeni. Alpiniştii care coboară din traseele alpine pot folosi această potecă ce trece pe la baza hornului, evitînd în acest fel toate săritorile situate în aval pe Valea Podurilor. Continuînd escalada pe vale, întîlnim din nou un obstacol, înalt de 12 m, pe care-l depăşim prin căţărare liberă. Dincolo de acesta şi ceva mai sus, la confluenţa Văii Podurilor cu Vîlcelul Secundar al Văii Podurilor, se înalţă Turnul Ascuţit, acde piatră, străjer pentru frumuseţile nebănuite pe care le vom vedea. Traseulnostru urmează feţele înierbate ale vîlcelului secundar, situate în dreapta(cum urcăm). Dacǎ am plecat mai de dimineaţă de la cabană, avem posibilitateasǎ ne odihnim în aceste locuri minunate.

Pe stînga văii, în aval, vedem Colţii Gemeni şi creastalor alungită în amonte, dincolo de Şaua Colţilor Gemeni, cu Muchia Ţimbalului Mic, colos de calcar cu faţa dăltuită pe verticală de jgheaburile numeroaselorvîlcele. Pretutindeni, regiunea este punctată de ţancuri izolate ce strǎlucescîn zilele cu soare. Pe dreapta văii, Muchia dintre Ţimbale înşiră pe creastă numeroase turnuri despărţite de strungi înguste prin care trec spre Călineţ ciopoarele de capre negre şi din cînd în cînd alpiniştii. Fundalul îl formeazăCreasta Nordică a Pietrei Craiului, de sub care scapă, pe aproape 200 mdiferenţǎ de nivel, un perete dispus în trepte. Delimitată de aceşti colosi,Valea Podurilor se conturează într-un mare amfiteatru, unde grohotişul esteatotstăpînitor. Locurile fiind uşor accesibile, ascensiunea poate fi continuatăpe mai multe variante. Dintre acestea, noi recomandăm numai două:

1. Cei care doresc să ajungă în Padina lui Călineţ vorurma vîlcelul Secundar, a cărui obîrşie este sub Strunga Caprelor. Pentru a nuproduce confuzii, menţionăm că ulucul plin cu grohotiş al Vîlcelului Secundaral Văii Podurilor este primul fir care se conturează în urcuş, către stînga,spre Muchia dintre Ţimbale.

2. Firul principal al Văii Podurilor este plin cu grohotiş,ca şi numeroasele fire de obîrşie rǎzleţite pretutindeni. Pentru a-l evita,urcăm pe feţele din dreapta văii, urmărind prin iarba sau jnepeniş hăţaşul decapre. În porţiunea superioară, grohotişul trebuie trecut direct, pînă la bazaperetelui puternic frămîntat ce scapă de sub Creasta Nordicǎ. Depăşindobstacolele elementare ale acestuia, ajungem după circa 200 m diferenţă denivel în apropierea vîrfului Ţimbalul Mic, unde escalada ia sfîrşit.