Traseul 1 - estic

Cel dintîi succes al şcolii noastre a fost prima ascensiune pe Degetul lui Călineţ, o stancă izolată de piatră, înfiptă la temelia unui perete deasupra Vîlcelului Caprelor, într-o după-amiază fără ploaie ne aflam cu toţii adunaţi în Strunga Degetului, examinînd zidul aproape vertical, dar cu prize sănătoase.

        Ca „instructor" am pornit în cap de coardă şi totul s-a desfăşurat repede şi normal, pînă ce am ajuns la hornul îngust şi spălat, care conduce pe vîrf. Nevoind să bat piton, am încercat de multe ori să depăşesc bolovanul care împiedică intrarea în horn, pînă am observat o oarecare diminuare a... prestigiului de instructor şi m-am hotărît să agăţ de bolovan prima scăriţă de frînghie şi, stînd în reazemul ei, să bat pitonul-cheie. Au urmat încă cinci pitoane şi cîţiva metri de ramonaj, apoi am ajuns pe lespedea vîrfului. Seara ne grăbea, astfel că toţi ceilalţi au urcat aproape traşi în frînghii, pentru a cîştiga timp. Ne-am înghesuit împreună pe platforma micuţă, îngăduindu-ne cîteva clipe de odihnă.