Traseul Şindileriei

Traseul este scurt, cu o singură lungime dificilă, desfășurată pe o fisură verticală. Regrupările au câte un singur piton, dar se pot pune fără probleme asigurări mobile. De altfel mobilele sunt importante și în a treia lungime unde pitoanele lipsesc aproape cu desăvârşire. Ultimele lungimi merg pe o creastă ușoară cu mulți copaci.

Lungimile se desfăşoară astfel: prima este înierbată, a doua este dură și frumoasă cu suficiente pitoane, a treia merge pe niște praguri de iarbă pentru a se orienta în final către o creastă. De la ieșirea în creastă putem continua până la capătul ei (încă 2 l.c.) sau putem rapela de la un pin solid până în firul jgheabului din care am început escalada (ideal cu două corzi de 60m, posibil şi cu 2x50m).

Prima lungime. Pentru orientare, câțiva metri mai sus identificăm un piton bătut orizontal pe o față de stâncă. Înaintând spre acesta vom găsi sub el încă un piton, ascuns prin iarbă. Traseul continuă spre dreapta pe un fel de diedru-horn, apoi iese pe o față cu iarbă la capătul căreia este regruparea (un “morcov” cu inel).

A doua lungime urmează fisura ce inițial este puțin căzută, apoi devine verticală. Pitoanele sunt dese, regruparea o facem pe un prag cu iarbă la cca 40m.

A treia lungime. În continuare nu se mai vede niciun piton, traseul merge în stânga pe nişte praguri cu iarbă și niște jnepeni (dacă avem suficiente mobile putem merge pe o fisură deschisă situată paralel cu pragurile), apoi în sus către o creastă. Nici spre creastă nu mai există asigurări fixe și deși pasajele nu sunt grele, totuși se impun câteva asigurări mobile. De la ieșirea în creastă înaintăm până se întind corzile, apoi deja putem efectua rapelul de retragere.