Turnul Goliat (Moșul cu Oile)

Traseul de alpinism din Turnul lui Goliat a fost deschis prin 1967 de către Ion Coman şi Rolland Welkens. De asemenea, se zice că acesta ar fi primul traseu din România în care s-au montat spituri.

"Realizarea traseului a implicat o gamă variată de mijloace tehnice: pitoane cu expansiune, țevi, pene de lemn, bonguri". - Andrei Vârlan

LC 1 - Pleacă pe o placă ceva cam spălată, dar pe care, cu puţină atenție, dibuim cîteva prize bune de picior. La cîţiva metri de la bază găsim și un prim piton în care asigurăm. De aici continuăm în sus pe placă avînd pe dreapta un fel de fisuro-diedru. La vreo 2 m mai sus de primul piton și pe partea stîngă se află a doua asigurare apoi toate celelalte pitoane se află pe dreapta. Imediat după al doilea piton dăm de un bolovan pe care îl ocolim prin stînga ajungînd sub un alt mare bolovan încastrat și puțin surplombat cu un piton la bază. Aici sunt 2 variante:

Prima, ceva mai dificilă, ocolește marele bolovan surplombat prin stînga ajungînd după 2 m deasupra bolovanului unde se şi regrupează la două spituri.

A doua și cea mai uşoară este ca, de sub bolovanul surplombat, să se cotească dreapta printr-un mic tunel, iar după vreo 2 m se urcă vertical încă vreo 2 m ajungîndu-se în regrupare.

LC 2 - Se urcă vertical printr-un horn îngust, cu atenţie. Preferabil să se urce în şpraiţ puţin mai în afara hornului căci dacă se intră în el, rucsacul se cam blochează între pereţii hornului îngreunînd înaintarea. După ce depăşim un bolovan, aflat pe la mijlocul hornului, observăm mai sus un alt bolovan pe care îl ocolim prin dreapta. De deasupra lui traseul o ia spre stînga ascendent pe două praguri de iarbă. Deasupra celui de-al doilea prag, ascuns de ierburi, se află un piton de asigurare. De aici urcăm încă vreo 5-6 m pînă la regruparea aflată sub un imens tavan și în imediata vecinătate a unei grote ce se cască spre dreapta.

LC 3 - Se pleacă ascendent stînga pînă sub tavan unde se asigură apoi se continuă stînga pe sub tavan, la terminarea acestuia urcîndu-se sus și ajungînd într-un fel de canion lat aproximativ 1,5 m format din doi pereți foarte înalți. La intrarea în canion, pe peretele din dreapta, se află montat un spit apoi la celălalt capăt al canionului se mai află un spit manufacturat, pe peretele din stînga, spit ce poate fi folosit la rapel.

LC 4 - Pe la mijlocul canionului, pe partea stîngă, se află o fisură înclinată spre dreapta. Se urcă pe aceasta asigurînd în partea superioară a fisurii la un piton destul de greu de asigurat căci este bătut într-un spațiu foarte îngust. De la ieșirea din fisură se urcă pe lîngă perete, pe praguri de iarbă, vreo 10-15m pînă la o regruparea dotată cu un spit și 2 pitoane.

LC 5 - Se pleacă spre stînga fix deasupra regrupării. Deși se zice că pasul traseului ar fi pe această lungime, dar mai sus, mie mi s-a părut că pasul ar fi chiar plecarea din regrupare. Pasul acesta ar fi undeva pe la un 6plus/7- la liber.
De aici se urcă încă vreo 15 m, urmînd linia pitoanelor şi a spiturilor, avînd pe dreapta un perete arcadă. Se ajunge la o surplombă brăzdată de o fisură largă ce se trece la liber. Pasul este de maxim 6. După trecerea surplombei se urcă cîteva trepte de piatră și iarbă puțin friabile pe alocuri, ajungîndu-se pe o placă înclinată pe care se află un spit la care se regrupează.