Muchia Mare
■
Traseu clasic, 4B, 6a+/6b (6a+), 6 LCAcces
De la lacul Bucura se merge pe marcajul turistic bandă albastră până în Curmătura Bucurei. De acolo se merge pe creasta ce duce pe Peleaga. Coborâm pe al doilea vâlcel (cum venim dinspre Curmătura Bucurei) imediat ce trecem de Colții Pelegii, chiar în locul în care poteca începe să urce susținut spre Vârful Peleaga. Deşi cu mult grohotiş, al doilea vâlcel este mai accesibil decât primul.
Descriere
Pentru parcurgerea în siguranţă a traseului este recomandat să avem un set de nuci, câteva frienduri, un ciocan şi 2-3 pitoane.
LC 1: Pleacă de la baza vâlcelului pe un horn uşor, cu ceva bolovani slab înţepeniţi. Se iese într-o zonă plată unde se regrupează.
LC 2: Pleacă în sus. La câţiva metri intrăm într-un pasaj uşor surplombant pe care în depăşim prin stânga. Unele pitoane mişcă, însă pasajul e bine pitonat. Se urcă o faţă căzută şi se traversează scurt către dreapta, până pe un prag de piatră unde regrupăm la 2 pitoane şi o nucă.
LC 3: Escaladăm pasaje uşoare în sus, se iese într-o zonă orizontală, cu ţancuri, până la o regrupare cu cordeline (cu un rapel suntem înapoi jos în vâlcel). Se urcă mai departe un ţanc cu o fisură sănătoasă şi se regrupează la nişte ţancuri bune, în stânga, pe partea sudică. De aici cu un rapel cu 2 semicorzi de 50m (sau 2 rapeluri cu o coardă de 50m, cu condiţia să avem la noi un piton de rezervă şi un ciocan) se poate coborî în vâlcel.
LC 4: Este lungimea cu pasul traseului. Se porneşte oblic stânga pe o faţă asigurată cu câteva pitoane slabe (toate mişcă), până la o fisură care are la bază un piton foarte slab. Placa din fisură mişcă, aşa că trebuie tracţionată cu prudenţă, pasajul trecându-se prin dreapta pe prize mici (grad 7). După ce ieşim din fisură continuăm pe o creastă spre dreapta, după o mică descăţărare, până la un piton bătut în partea stângă. De aici se urcă un alt ţanc, apoi se descaţără 4-5 m în cealaltă parte a crestei, zona fiind expusă.
LC 5: Porneşte pe o porţiune uşoară, orizontală, până la baza turnului din față, unde sunt câteva pitoane pentru retragere. Se urcă mai departe pe o faţă căzută până sub o mică surplombă, ce se trece prin dreapta, după care se traversează în stânga. Se ajunge în partea de sus a jandarmului, de unde, în descăţărare uşoară, se coboară în Strunga Degetului, la baza ultimei lungimi, de aici desprinzându-se o bucată imensă de perete.
LC 6: Prăbuşirea a smuls şi primele pitoane ale următoarei lungimi. După câţiva metri ajungem la o nucă mică ruginită, înţepenită într-o fisură, ce nu poate ţine căderi. Primul piton îl găsim după 3m, continuăm spre dreapta, se descaţără până pe o placă subţire sprijinită de perete. Asigurăm următorul piton, apoi continuăm în sus 5m pe un horn îngust, în ramonaj, ieşind în creastă printre bolovani, regrupând la unul din ei.
LC 1: Pleacă de la baza vâlcelului pe un horn uşor, cu ceva bolovani slab înţepeniţi. Se iese într-o zonă plată unde se regrupează.
LC 2: Pleacă în sus. La câţiva metri intrăm într-un pasaj uşor surplombant pe care în depăşim prin stânga. Unele pitoane mişcă, însă pasajul e bine pitonat. Se urcă o faţă căzută şi se traversează scurt către dreapta, până pe un prag de piatră unde regrupăm la 2 pitoane şi o nucă.
LC 3: Escaladăm pasaje uşoare în sus, se iese într-o zonă orizontală, cu ţancuri, până la o regrupare cu cordeline (cu un rapel suntem înapoi jos în vâlcel). Se urcă mai departe un ţanc cu o fisură sănătoasă şi se regrupează la nişte ţancuri bune, în stânga, pe partea sudică. De aici cu un rapel cu 2 semicorzi de 50m (sau 2 rapeluri cu o coardă de 50m, cu condiţia să avem la noi un piton de rezervă şi un ciocan) se poate coborî în vâlcel.
LC 4: Este lungimea cu pasul traseului. Se porneşte oblic stânga pe o faţă asigurată cu câteva pitoane slabe (toate mişcă), până la o fisură care are la bază un piton foarte slab. Placa din fisură mişcă, aşa că trebuie tracţionată cu prudenţă, pasajul trecându-se prin dreapta pe prize mici (grad 7). După ce ieşim din fisură continuăm pe o creastă spre dreapta, după o mică descăţărare, până la un piton bătut în partea stângă. De aici se urcă un alt ţanc, apoi se descaţără 4-5 m în cealaltă parte a crestei, zona fiind expusă.
LC 5: Porneşte pe o porţiune uşoară, orizontală, până la baza turnului din față, unde sunt câteva pitoane pentru retragere. Se urcă mai departe pe o faţă căzută până sub o mică surplombă, ce se trece prin dreapta, după care se traversează în stânga. Se ajunge în partea de sus a jandarmului, de unde, în descăţărare uşoară, se coboară în Strunga Degetului, la baza ultimei lungimi, de aici desprinzându-se o bucată imensă de perete.
LC 6: Prăbuşirea a smuls şi primele pitoane ale următoarei lungimi. După câţiva metri ajungem la o nucă mică ruginită, înţepenită într-o fisură, ce nu poate ţine căderi. Primul piton îl găsim după 3m, continuăm spre dreapta, se descaţără până pe o placă subţire sprijinită de perete. Asigurăm următorul piton, apoi continuăm în sus 5m pe un horn îngust, în ramonaj, ieşind în creastă printre bolovani, regrupând la unul din ei.
Retragere
Se revine în poteca turistică, şi se merge fie spre Curmătura Bucurei - lacul Bucura, fie pe marcaj până pe Vârful Peleaga, apoi coborâm la lacul Bucura.
Surse
Text - Cătălin Crețu - https://picasaweb.google.com/116734182185530304205/2011080106RetezatCuIoanaOctavianViorica
Topo - Nomenclator trasee alpine, 1988
http://www.retezatclimbing.ro/trasee/peleaga/muchia-mare.php
Topo - Nomenclator trasee alpine, 1988
http://www.retezatclimbing.ro/trasee/peleaga/muchia-mare.php
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Muchia Mare
Se încarcă...