Creasta Vântului

LC1 (VI, A0, 35 m)

Prima lungime, cea mai dificilă a traseului, începe cu o faţă verticală, bătută pentru stilul artificial, cu 5 pitoane. Trebuie spus că noi am găsit 2 linii de pitoane la fața locului. Descrierea originală a traseului se potrivește cu linia din dreapta (vezi schița traseului), care la un moment dat impune o traversare spre stânga. Mai logică, mai directă și mai frumoasă este însă varianta stângă. Cățărarea este mai dificilă și susținută dar foarte frumoasă. Dacă s-ar înlocui aici cateva pitoane cheie cu unele noi, ar ieși o lungime superbă de cățărare liberă. A doua parte a lungimii începe cu o porțiune ușoară dar murdară, care ne conduce la baza unei fisuri largi. Cu 2 pitoane precare (unul la început și unul spre ieșire) și cu posibilități reduse pentru asigurări mobile, cățărătorul trebuie să se concentreze la pasaj, care se încheie în Brâna Mare. Se regrupează solid cu 2 anouri pe o platformă. 

LC2 (III, 35 m)

Se escaladeză un horn după care se iese pe creastă, care se urmează până la baza unei plăci unde regrupăm.

LC3 (V, 40 m)

Escaladăm placa ieşind într-un diedru larg, care continuă pe tot parcursul lungimii, la finalul căruia regrupăm pe o mică brână, în stânga diedrului. Se poate folosi pentru regrupare pitonul existent, un anou și o nucă.

LC4 (V, 50 m)

Se trece un scurt pasaj vertical, apoi se urmeză creasta pe porţiunea finală ce ne scoate în creasta principală. Această ultimă lungime este caracterizată de plăci instabile și porțiuni friabile, dar fără dificultăți tehnice.