Cangurul Şchiop

LC 1 (30 m, 7plus): Prima lungime începe relexat, pe o față cu prize suficient de mari. După ce se iese deasupra nivelului vegetației, fața devine mai spălată. Urmează o deviere puțin spre stânga şi apoi din nou ușor în dreapta. Înainte de ușoara deviere în dreapta, este o burtă sub care sunt cam puține prize (aici mulți deviază prea mult în stânga, rămânând fără asigurări). Pasul este destul de greu, dar se face la echilibru. Imediat după burtă este următorul spit, dar spitul nu se vede decât după pas. De sub burtă se vede doar un spit îndepărtat, dar până la acel spit, mai sunt 2-3 spituri (deci atacaţi fără grijă, drept în sus). După alte 2-3 asigurări, începe traverseul spre dreapta. În mijlocul traverseului avem o regrupare (lungimea nu este prea întinsă). Regruparea are un spit cu ureche mare, triunghiulară (pentru un eventual rapel), alături de un spit normal. Puțin mai la dreapta, se află spitul de plecare în continuarea  traverseului, deci suficient pentru o regrupare destul de sigură.

LC 2 (25 m, 8-): Traverseul continuă câțiva metri spre dreapta și apoi urcăm într-un diedru cam expus. Pe diedru asigurările sunt suficient de dese (până în 2m), linia traseului fiind astfel foarte clară. Trecem un pas destul de dificil, apoi încă unul, mai deranjează și două urechi care se învârt pe piton (făcând asigurarea mai dificilă), dar, pe ansamblu, pasajul (deşi  susţinut) se poate aborda fără ezitare. După diedru, urmează o față ușor căzută (și cu prize generoase), dar pe care, apare și iarba. După care, urmează să ne intersectăm cu Turnu Babilonului. Din stânga vine șirul de pitoane din lungul traverseu, care continuă spre dreapta. Regruparea este cât se poate de clară: un inel mare și un spit cu ureche triunghiulară.

Cine dorește doar atât, o escaladă scurtă, poate face rapel. În această variantă, ajung 15 bucle și o coardă de 50 m. Stânca este foarte puţin friabilă, linia traseului este frumoasă, mişcările sunt naturale, se rezolvă multe pasaje la echilibru, dar la nevoie și forța degetelor pe prize mici, este o soluție.

Pentru ceilalți cățărători, recomandăm continuarea normală, prin Babilon, unde urmează două tavane foarte elegante (mai ales primul) şi spectaculoase (se câştigă înălțime, iar priveliștea de deasupra Defileului capătă amploare).

LC 3 (20 m, 5-): Este comună cu Turnu Babilonului, adică continuăm traverseul ce vine din stânga (și reprezintă, cei peste 50 m ai LC 2 din Babilon), respectiv, traversăm 20 m la dreapta, până sub un tavan. Mai jos cu 3 m și mai la dreapta cu 2 m, se află regruparea din traseul Tinereții (atenție, să nu încurcăm traseele). Noi regrupăm chiar sub tavan (în stânga acestuia).

LC 4 (25 m, 7plus): Urmează un punct foarte estetic și spectaculos; pornim spre dreapta, chiar pe sub tavan, pe prize inverse, apoi, începem în bavareză surplomba din buza tavanului (încărcăm bine picioarele), pentru a ieși la final pe prize fine, pe faţa de deasupra. După câțiva metri, putem respira pe o mică brână, sub o mică surplombă; trecem și de surplombă, după care, stânca devine puțin căzută (și cu prize comode). Continuăm fără probleme pe creastă (în dreapta, la câțiva metri, se văd pitoanele din Tinereții). Apoi, trecem în dreapta crestei, pe o scurtă porțiune orizontală, după care regrupăm în dreapta, pe un prag comod, sub un tăvănel. Mai în dreapta, se văd pitoanele din traseul Soros (și alte trasee din Amfiteatru, care ies tot pe acolo, inclusiv Tinereții).

LC 5 (25 m, 6plus): Continuăm în sus, puțin în stânga, pe un diedru curat, până sub tăvănel; traversăm scurt la dreapta, ieșim la echilibru pe o față și, după câțiva metri, prindem (comod) creasta din stânga. În continuare, traseul duce facil pe un țanc (puțin spre dreapta), unde se termină toate traseele din zonă. De aici, ieșirea până în pădure se face fără nicio problemă.