Traseul Alveolelor

Reechipat în stil plaisir modern cu un grad impus de 6plus și distanțe în medie de 3-4m între asigurări ţinând cont de caracterul stâncii/gradului/expunerii.
Traseul urmărește o serie de fisuri de la baza peretelui până sus, dar totuşi specificul lui este căţărarea pe faţă cu alveole lângă fisură şi nişte porţiuni frumoase de bavareză.

LC 1: 35m, 5c (9 spituri, 1 piton).
Lungime uşoară ce urmăreşte o fisură dreaptă. Inițial se caţără în dreapta fisurii ca apoi să se treacă într-o altă fisură/diedru care se urmăreşte până la regrupare. Ultima parte este ușoară şi conduce pe o brână cu iarbă unde se află şi regruparea. Asigurăm un piton (P) sănătos înaintea brânei. 

LC 2: 35m, 6b (6a, A0) (11 spituri, 2 pitoane).
Lungime interesantă şi technică ce porneşte uşor la dreapta ca apoi după o burtă surplombată să urmărească o fisură oblică până în regrupare. Se traversează pe picioare scurse sub linia fisurii uneori în bavareză, alteori folosind nişte alveole. Pentru a ajunge în regruparea comodă de pe un prag cu iarbă trebuie urcată iarăşi o burtă verticală mai delicată.

LC 3: 45m, 6cplus (6a, A0plus) (13 spituri, 3 pitoane).
Cea mai lungă şi cea mai susţinută lungime cu multe schimbări de direcţii (şerpuieşte urmărind o linie naturală cu fisuri). Se recomandă cel puţin 4-5 bucle lungi. Pasul traseului se află în această lungime pe o faţă spălată cu nişte alveole minuscule de 1/2 degete şi prize scurse la picior. Escaladă de fineţe. Pasul se poate trece folosind scăriţa şi/sau anou lung pentru step in.  

LC 4: 20m, 6aplus (5 spituri).
Cea mai scurtă lungime care ne scoate în pădure, unde se regrupează la un brad sănătos. Lungimea este una mai directă. Are o linie aproape dreaptă şi un stil mai de escaladă faţă de celelalte. Ultima porţiune a lungimii (inclusiv pasul) se poate ocoli la dreapta pe praguri mai uşoare, însă neasigurate - versiune nerecomandată.