Turnul de Fildeș

Probabil că se numără printre cele mai solicitante dar și frumoase rute clasice din Cheile Bicazului, în starea actuală a asigurărilor. Linia, condusă cu multă inteligență, tarversează ingenios de pe o fisură pe alta, ascendent sau descendent, trece un tavan cu bavareză superbă, iese apoi pe partea stângă a turnului propriu-zis, cu pasaje de cățărare foarte exigentă. Traseul a fost parcurs de 2 ori în ultimii 20 de ani.

LC 1: Pornește cu o piramidă, primul piton fiind imposibil de ajuns altfel. Prima lungimie pornește cu un artificial clar, urmând o fisură subțire. Trecem și de cablul telefonic instalat mârlănește pe perete și ajungem într-un diedru foarte ud, unde înaintarea pare imposibilă. Am încercat să bat un piton acolo, dar n-am găsit nicio fisură care să accepte o lamă. Am trecut cumva liber și, pentru siguranță, am bătut pitonul în primul loc prielnic, mai sus.

LC 2: Începe cu un traverseu scurt stânga, apoi prinde o fisură clară, pitonată destul de des, întreruptă de praguri. Sus se ajunge pe o platformă de unde mai trebuie urcată o fisură largă care ne scoate în regrupare.

LC 3: Este destul de scurtă, porneşte spre stânga, urcă un diedru, apoi iese în iarbă pe brâna Lumii Pierdute. Brâna Lumii Pierdute e un loc larg, cu vegetaţie abundentă, lată de vreo 30 m, aflată la 80-90 m deasupra șoselei.

LC 4-5: Legăm 2 lungimi vechi. Se prinde o fisură clară, cu pitoane rare, dar cu prize bune. Se urcă vreo 20 m până într-o nișă largă. Din nișă se încalecă un bloc sprijinit de perete și se traversează spre dreapta. La un moment dat, se ajunge într-un punct de unde, pe vremuri, se făcea un traverseu Dülfer dintr-un piton bătut în spatele unei pene de lemn. Evident că acum improvizaţia nu mai este în stare bună, așa că suntem nevoiți să facem la liber traverseul, nu tocmai ușor (noroc că la mâini apar câteva prize clare). Urmează apoi o fisură grea, cu asigurări rare, cu pași susţinuţi (este aici o chingă veche înţepenită şi o primă pană de lemn putredă), apoi un traverseu expus dreapta, asigurat cu un piton care iese. Trecem liber multe pasaje și ajungem în regrupare.

LC 6-7: Legăm 2 lungimi vechi. Porneşte cu un traverseu foarte expus, sub nivelul regrupării. Se trece spre niste praguri de picioare undeva la 3-4 m dreapta-jos, cu mâinile pe o brână de iarbă, cu mişcări foarte intinse, total neasigurat. După ce se depăşeşte brâna asta, se urcă câţiva metri spre un piton care se vede într-o fisură sus, în dreapta. De aici se urcă urmând linia pitoanelor, până sub un tavan impozant. Trecerea tavanului este extraordinar de frumoasă - o bavareză ascendentă, de vreo 20 m, cu o fisură bună la mâini și praguri la picioare. Asigurările sunt foarte rare, pentru că vechile pene de lemn sunt acum putrede, așa că se merge 10-12 metri fără asigurare. Pasajul este spectaculos şi frumos şi nu cred că depăşeşte gradul 6. Ies deasupra tavanului, încântat după o căţărare atât de spectaculoasă. Regruparea e comodă.

LC 8: De aici ar trebui să avem două lungimi mai ușoare până sub turn, dar nu vedem nicio continuare. Stabilim să mergem cumva în stânga, depășim câteva pasaje ușoare, aigurăm un piton Simond, urcăm apoi câteva praguri friabile și intrăm într-un diedru cu vegetație, regrupând pe o brână largă, comodă, cu copaci.

LC 9: De aici nu se vede nici urmă de traseu, așa că merg și eu în stânga pe câteva praguri înierbate, apoi, nevăzând nimic pe peretele lateral, hotărăsc să urc o fisură clară. Bat un piton care intră foarte bine, apoi mă ridic într-o bavareză până spre un prag din dreapta fisurii. Este clar că trebuie să ajung sus, în stânga, unde se vede brațul drept al Turnului de Fildeș, pe unde trece Intersectatul. Mai pun un friend pe fisură și bat la ieșire o lamă bună, apoi traversez cumva spre stânga. Plasez un friend sub un tăvănel și este clar că de aici trebuie să ies la liber pe pragurile de deasupra. Ies, am prize bune la mână și mai nimic la picioare. Trebuie să fac un traverseu de vreo 15 m în stânga. Plasez un friend într-o fisură largă, orizontală și trec spre baza turnului. Aici găsim regruparea Intersectatului, de unde traversez 10 m spre stânga pâna ajung pe fisura din stânga, în regrupare. Este o regrupare comodă, cu două pitoane ce nu se mișcă, chiar dacă sunt bătute doar pe jumătate. Nu am posibilități să pun mobile. Linia normală a traseului este mult în stânga și iese direct în regrupare!

LC 10: Este prima lungime a turnului, ce continuă în sus din regrupare, pe fisura înierbată. Este o lungime grea, cu paşi întinși și solicitanți.

LC 11: Este a doua lungime a turnului. Este o lungime tare, dar ceva mai ușoară decât precedenta. La început se ocoleşte fisura largă pe niște praguri în stânga, apoi se urcă spre niște pene de lemn (una - culmea - este încă în stare acceptabilă), se trece pe fisură în sus până la alte două pene putrede și se ajunge apoi în vîrful turnului. Regruparea este comodă. Aici, un friend mare poate fi de folos. Dacă nu, pasul este un 7 sau 7plus.

LC 12: Urcă pe niște fețe și pe niște muchii, la început cu pitoane rare, apoi cu 2-3 pași de artificial. Nu este o lungime foarte ușoară, dar un fleac pe langă precedentele. Regrupăm la niște copaci.