Traseul Pintenilor

Traseul este printre cele mai dificile din Cheile Bicazului. Traseul are pasaje lungi de liber impus, cu puţine pitoane. În lungimea a 7-a există reale probleme de orientare. În loc să continue pe hornul parcurs în lungimile 5, 6, 7, acesta traversează dreapta pentru a ieşi pe vârful Pintenului lui Cătălin, având ultimele 2 lungimi comune cu acesta.

Traseul este nefrecventat din cauza pitoanelor puţine, a dificultăţii, precum şi a accidentului din 1971 (în care echipa Iosif Wottringer, Eugen Vaszi din Timişoara au zburat din perete, probabil continuând în sus pe horn după lungimea 7).

LC 1: Sunt puse 2 spituri jos, la şosea, care se folosesc pentru a pleca în traseu. De aici, se urcă pe o fisură de obicei udă, apoi se face stânga, pe un horn căzut. E o lungime clară, fără probleme, cu multe pitoane, încât nici nu mai contează că unele sunt în stare proastă.

LC 2: Depăşeşte o surplombă înierbată, apoi urcă pe un diedru şi face câteva trasversee slab asigurate spre stânga, ajungând la un copac mare la începutul Lumii Pierdute. Atenţie la orientare, linia traseului nu este evidentă. Am ratat câteva pitoane din cauza vegetaţiei.

LC 3: Este, de fapt, o traversare lungă, de vreo 60-70 m pe brâna lată, ținând marginea peretelui și asigurând la copaci. Continuarea Traseul Pintenilor este clară (se văd pitoane), ţintind despicătura dintre Turn şi Peretele Pintenilor. Primele 3 lungimi sunt comune cu Traseul Intersectat.

LC 4: Parcurge hornul dintre Turnul lui Cătălin şi Peretele Pintenilor. Acesta se escaladează dificil prin chei de umăr.

LC 5: Începe cu un traverseu dreapta de 3m. De aici începe fisura largă și continuă, ce devine un horn adânc și îngust, ce are un parcurs continuu până pe muchia Pintenului lui Cătălin.

LC 6: Continuăm în sus, avem ba o fisură largă, ba un horn îngust. Căţărarea liberă dificilă alternează cu cea artificială, asigurările fiind în mare parte țevi. Regrupare comodă într-o mică grotă.

LC 7: Mergem în sus pe horn numai 10m! În momentul în care ajungem la o brână de iarbă descendentă spre dreapta, îngustă, o urmăm (deși linia naturală a traseului ar fi fost în sus pe horn), ce ne scoate după 16m într-un scoc larg, ce desparte Pintenul lui Cătălin de Peretele Pintenilor. Regrupăm la 2 pitoane.

LC 8: Pe porțiunea inferioară scocul este îngust și aduce a horn (dar avem câțiva copaci de care ne putem ajuta). După aproximativ 12, traversăm spre stânga 3m și trecem pe partea Pintenului lui Cătălin. Parcurgem 15m înierbați, mergând paralel cu honul din stânga noastră.

LC 9: Continuă pe muchia NV a Pintenului lui Cătălin, pe o fisură (ce uneori se lărgește devenind horn), pierzând ușor-ușor din dificultate. Ultimii 8m sunt comuni cu traseul Pintenului lui Cătălin, ce vine din stânga. Regrupăm la o regrupare intermediară din Pintenului lui Cătălin, la 2 pitoane, lângă un brad subțire.

LC 10: Până pe vârf mai avem 15m de cățărare ușoară și se regrupeayă la un piton de rapel. De pe vârf rapelăm 17m până în Strunga cu Mesteacăn.

LC 11: Din strungă se urcă un pasaj artificial uşor (15m A0), urmează o succesiune de praguri ierboase, ajungând la o terasă cu brazi.

LC 12: Din extremitatea dreaptă a terasei porneşte o fisură (15m, A1), ce se lărgeşte, devenind un scoc uşor până în pădure. Ultimele 2 lungimi pot fi unite cu corzi de 60m.