Traseul Finala '64

LC 1: Începe cu o fisură surplombantă, urmată de un horn. După horn se iese pe o brână orizontală de stâncă, sub un bolovan, pe care începe o traversare lungă spre dreapta. Se regrupează după vreo 32m, la spiturile cu lanţ ale unui traseu de escaladă, fără să ne oprim la pitoanele vechi.

LC 2: Pornirea în lungimea 2 e spectaculoasă, un picior de lemn printr-un horn strâmt orizontal cu o ieşire mai expusă. Lungimea este doar în traversare, hornul orizontal devine mai strâmt, după piciorul de lemn, o porţiune mai deschisă, dar apoi se îngustează, silindu-ne să ne târâm prin el. Regrupăm la vreo 4 pitoane, legate cu o cordelină veche, exact în punctul unde traseul își schimbă direcția, luând-o în sus.

LC 3: După un început extrem de lejer se ajunge la o fisură orizontală, unde se înaintează spre stânga. Un piton la început, imediat o pană de lemn putredă, apoi o fisură bună de aprox. 10m. Pasajul nu e greu, dar e frumos, prize imense la mâini, la picioare mai slabe pe alocuri. Dificultatea e mai mult psihică văzând distanţa pe care nu ai asigurare. Spre final mai sunt vreo 3 pitoane, pasajul este unul la care nu ai timp de gândire, trebuie să mergi hotărât.

LC 4: Ultima lungime este uşoară, scurtă, nu pune probleme, o fisură clară, oblic dreapta, care ne scoate în pădure, pe o brână largă. Câteva pitoane (vreo 3) sunt într-o stare accentuată de degradare, neputând fi folosite. Se pot plasa asigurări mobile sau se poate trece cu pași întinși de artificial, pentru a evita pitoanele cu pricina.