Pilierul Nord-Vestic

Traseul este unul foarte frumos, cu două lungimi splendide. LC 1 şi 2 deschise de László Fall şi Péter Kerekes, restul de Tivadar Kiss, István Páll, Ştefan Ţurcaş în 1978.

LC 1: Nu are nici o asigurare (se poate pune un anou la un copac cam firav), dar este ușoară, deși în caz de umezeală terenul este dificil. Merge inițial în sus, apoi trece în dreapta, pe o brână imensă. Se regrupează la două pitoane. De aici începe cățărarea propriu-zisă.

LC 2: Este cea mai riscantă. La început distanța dintre pitone este destul de mare încât să te oblige la mulți pași impuși. Asta nu ar fi o problemă, dar faptul că traseul este neparcurs te obligă să mergi pe prize murdare și să cauți pitoanele prin iarbă. Această lungime merge inițial drept, pe un sistem de fisuri mici, apoi traversează scurt în dreapta pe praguri urâte de iarbă, cu pitoane foarte puține. Spre final se poate regrupa la 2 pitoane într-o crestuliță sau se poate urca și regrupa pe o brână, mai sus, la un brad sănătos. Am ales a doua variantă, pentru a putea parcurge traseul din 5 lungimi în loc de 6.

LC 3: Este cea mai frumoasă a traseului. Inițial se urcă pe praguri friabile și neasigurate (12-15 m până la piton), apoi se merge spre un diedru clar, ce pare impresionant de jos. Se ajunge sub diedru și apoi se intră în el, în bavareză expusă. Pe la jumătate, diedrul e închis de un tavan pe sub care se traversează liber cam 4 m, cu prize cubice la mână și praguri scurse la picioare. Mai sus, diedrul se lărgește, căpătând aspect de horn, în care poți să ramonezi larg sau să mergi în spraiț. O lungime extraordinar de frumoasă, asemănătoare întrucâtva cu ultima lungime din Lespezile Lirei din Crai. O lungime cum nu găsești în prea multe trasee din Bicaz. Gradul rotpunkt al lungimii pe la 7/7plus.

LC 4: Una urâtă, pe praguri de iarbă, cu asigurări rare, care se termină undeva într-o placă spălată, cu prize infime. Aici trebuie atenție mare: înainte se făcea traverseu Dülfer (autofilare pe coardă), acum se poate trece liber, la aderență, dar nu foarte ușor, căci prizele sunt mici și scurse. Regruparea este pe un prag de iarbă.

LC 5: Continuă întâi în dreapta, apoi în sus, pe o fisură, traversând câte 1 m când dreapta, când stânga. La un moment dat, se ia în brațe un bloc mare de piatră, folosind prizele inverse. E o lungime frumoasă, care iese rotpunkt (grad 6plus/7-). Ajungem sus, pe vârful nordic al Pietrei Altarului.