Diedrul Porumbeilor

O caracteristică a traseului sunt pasajele lungi de liber, cu asigurări rare, Dan Moldovan, autorul traseului fiind unul dintre inițiatorii mişcării de escaladă la noi în țară. Traseul a fost refăcut cu spituri în regrupări.

LC 1: Se pornește pe o față căzută, ușor stânga spre o fisură verticală pe care o depășim în bavareză. După fisură se execută o scurtă traversare dreapta spre o mică brână cu iarbă. Iar de aici într-o traversare stânga, orizontal de aproximativ 10 m, cu pitoane rare, dar cu prize sănătoase. Ajungem în prima regrupare, lângă un copăcel uscat (foarte comodă - ca de altfel toate cele 5 regrupări actuale).

LC 2: Începe cu o surplombă ce se depăşeşte artificial, în sus şi uşor stânga. Urmează apoi o traversare lungă de 30 m spre stânga, cu pitoane rare, însă se pot suplimenta cu friend-uri. Regrupăm în zona unor copăcei.

LC 3: În a treia lungime se porneşte pe o fisură fină surplombată. Continuăm în sus spre tavane şi le depăşim unde proeminenţa lor este mai mică. Se urcă apoi pe verticală, aici fiind uşor friabil până la brâna mare care traversează peretele. Se găseşte o regrupare intermediară la ieşirea pe brână, de aici te poţi retrage spre Hili (stânga), regruparea adevărată este la 15 m în dreapta, pe brână, la baza unei fisuri înierbate.

LC 4: A patra lungime continuă pe fisură, la început paşi uşori. La ieşirea din fisură este un pas mai delicat, dar se poate trece artificial. Se continuă în sus pe o porţiune foarte uşoară, bolovani şi iarbă, până când apare diedrul ultimei lungimi, cel ce dă şi numele traseului. Regruparea este pe o platformă largă de iarbă, lângă un copăcel.

LC 5: În ultima lungime, se intră stânga în diedru, sunt vreo 4 pitoane în total. Se poate merge în opoziţie sau în ramonaj.